Doamne, Iisuse Hristoase, Cel Ce cu negrăita înţelepciune ai
rânduit ridicarea neamului nostru din adâncul păcatelor, caută şi acum
spre noi cu îngăduinţă şi reînnoieşte întru noi darul pocăinţei. Ascultă
suspinurile neputinţei noastre şi ne întăreşte pe noi întru lucrarea
poruncilor tale cu răbdare. Smulge spinii patimilor din pământul inimii
noastre şi trimite lumina darurilor Tale, ca să ne învrednicim a culege
roadele gândurilor smerite.
Cel Ce pe Adam l-ai scos din adâncurile cele întunecate, scoate-ne şi pe noi din adâncul patimilor, care ne depărtează de vederea înţelepciunii Tale. Întăreşte sufletele noastre neputincioase pe piatra credinţei şi cu piatra rugăciunii sfarmă gândurile cele rele, care ostenesc mintea noastră. Alungă viforul tulburării din cămara sufletului nostru, Cel Ce prin uşile încuiate ai intrat la ucenicii Tăi, dăruindu-le lor pacea cea neajunsă de înţelegerea minţii omeneşti. Întăreşte cetatea sufletelor noastre dărâmată de mulţimea ispitelor şi necazurilor şi trupurile noastre gârbovite de boală le ridică din patul suferinţei precum ai ridicat pe soacra lui Sfântului Apostol Petru, care mai apoi ţi-a slujit cu bucurie şi mulţumire.
În toată vremea ne-am lenevit a lucra poruncile Tale şi voia Ta am defăimat, dar acum covârşiţi de mulţimea neputinţelor, cu glas umilit strigăm către Tine: Nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, ci, ca Unul Ce pe Adam iarăşi l-ai sălăşluit în Rai, ca să se îndulcească iarăşi de privirea Feţei Tale luminoase, deschide-ne şi nouă uşa pocăinţei, ca să vedem iar cu ochi limpede frumuseţea neasemănată a chipului blândeţii Tale.
Arma rugăciunii ne dăruieşte nouă, celor ce pururea suntem biruiţi de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi alunecăm în noroiul patimilor. Stinge focul păcatelor pe care din nepricepere şi slăbiciunea minţii l-am aprins şi cu roua milostivirii Tale înnviază sufletele noastre topite în văpaia patimilor. Nu Te depărta de inimile noastre, ci ca Cel Ce ai auzit suspinul lui Adam în iad, auzi şi gândurile noastre din adâncul iadului inimii.
Trimite nouă darul înţelepciunii Tale, ca petrecând întru lumina rugăciunii să Te privim cu ochii gândului pe Tine, Cel Ce ca Un Soare al dreptăţii Te închipui pe cerul inimii, risipind norii patimilor. Învaţă-ne a Te lăuda pe Tine cu umilinţă, ca neîncetat să-Ţi aducem curgerile gândurilor luminoase ale inimii: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, Slava Cea minunată contemplată de ochii îngereşti şi Bucuria mângâietoare a sufletelor noastre !
Cel Ce pe Adam l-ai scos din adâncurile cele întunecate, scoate-ne şi pe noi din adâncul patimilor, care ne depărtează de vederea înţelepciunii Tale. Întăreşte sufletele noastre neputincioase pe piatra credinţei şi cu piatra rugăciunii sfarmă gândurile cele rele, care ostenesc mintea noastră. Alungă viforul tulburării din cămara sufletului nostru, Cel Ce prin uşile încuiate ai intrat la ucenicii Tăi, dăruindu-le lor pacea cea neajunsă de înţelegerea minţii omeneşti. Întăreşte cetatea sufletelor noastre dărâmată de mulţimea ispitelor şi necazurilor şi trupurile noastre gârbovite de boală le ridică din patul suferinţei precum ai ridicat pe soacra lui Sfântului Apostol Petru, care mai apoi ţi-a slujit cu bucurie şi mulţumire.
În toată vremea ne-am lenevit a lucra poruncile Tale şi voia Ta am defăimat, dar acum covârşiţi de mulţimea neputinţelor, cu glas umilit strigăm către Tine: Nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, ci, ca Unul Ce pe Adam iarăşi l-ai sălăşluit în Rai, ca să se îndulcească iarăşi de privirea Feţei Tale luminoase, deschide-ne şi nouă uşa pocăinţei, ca să vedem iar cu ochi limpede frumuseţea neasemănată a chipului blândeţii Tale.
Arma rugăciunii ne dăruieşte nouă, celor ce pururea suntem biruiţi de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi alunecăm în noroiul patimilor. Stinge focul păcatelor pe care din nepricepere şi slăbiciunea minţii l-am aprins şi cu roua milostivirii Tale înnviază sufletele noastre topite în văpaia patimilor. Nu Te depărta de inimile noastre, ci ca Cel Ce ai auzit suspinul lui Adam în iad, auzi şi gândurile noastre din adâncul iadului inimii.
Trimite nouă darul înţelepciunii Tale, ca petrecând întru lumina rugăciunii să Te privim cu ochii gândului pe Tine, Cel Ce ca Un Soare al dreptăţii Te închipui pe cerul inimii, risipind norii patimilor. Învaţă-ne a Te lăuda pe Tine cu umilinţă, ca neîncetat să-Ţi aducem curgerile gândurilor luminoase ale inimii: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, Slava Cea minunată contemplată de ochii îngereşti şi Bucuria mângâietoare a sufletelor noastre !