O scara catre rai si fericire

In limba greaca, Credincios lui Dumnezeu se numeste Teopist, adica om care crede in Dumnezeu. Daca credem in Dumnezeu dorim sa Ii slujim lui Dumnezeu si credinta ne pune in situatia sa-I slujim lui Dumnezeu. Daca nu-I slujim lui Dumnezeu nici nu credem in El. Daca neglijezi pe Dumnezeu sa stii ca n-ai Dumnezeu. Daca poti trai fara Dumnezeu si zici, totusi, ca esti credincios, sa stii ca nu crezi in Dumnezeu. Cine crede in Dumnezeu, Ii slujeste Lui si devine rob al lui Dumnezeu. Credinciosii se numesc robi ai lui Dumnezeu in sensul de slujitori, de supusi, de oameni care-i aducem marire, care-L stim pe Dumnezeu ca Stapan al nostru. Maica Domnului s-a numit pe sine “roaba Domnului” zicand catre ingerul binevestitor: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!”.

Si noi suntem robii lui Dumnezeu, dar numai in masura in care-I slujim lui Dumnezeu. Prin urmare, pe aceasta scara catre rai, mai intai trebuie sa fii Teopist, apoi Teodul, apoi Teognost – cunoscator de Dumnezeu (daca nu-L cunosti pe Dumnezeu nici nu-l iubesti). In masura in care-L iubesti – Il cunosti, devii iubitor de Dumnezeu Teofill. Dupa aceasta ajungi – Macarie, adica fericit.

Cine iubeste pe Dumnezeu e fericit din fericirea iubirii pe care o da Dumnezeu. Asa incepe raiul aici pe pamant, asa se incepe slujirea lui Dumnezeu, asa se incepe “Cerul cel de pe pamant”. Imparatia lui Dumnezeu cea de dincolo se incepe cu Imparatia lui Dumnezeu cea de pe pamant. In acest fel, raiul si iadul incep de aici de pe pamant. Cei care sunt vrednici de iad, in iad se duc, nu pentru ca vrea Dumnezeu, ci pentru ca ei nu vor sa ajunga in rai si pentru ca nu si-au pregatit un loc in rai.  Pr. Filip Nicolesco

comentarii