Smerenia este cugetul inimii noastre care ne incredinteaza ca suntem mai pacatosi decat toti oamenii si nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimam pe noi insine nu inseamna ca avem smerenie. Ci, atunci cand altul ne ocaraste si ne defaima, inca in public, iar noi rabdam si zicem: " Dumnezeu i-a poruncit fratelui sa ma ocarasca pentru pacatele mele", aceasta este smerenia cea adevarata. Deci, sa primim toate ca din mana si cu voia lui Dumnezeu.
Ieroschimonahul Paisie de la Sihla
Posturi similare din: Sfaturi duhovnicesti
comentarii
