Biserica Precista este monument istoric si asezamant de cult, datand din anul 1647, fiind construita in timpul domniei lui Vasile Lupu, ctitori fiind fratii Dia si Serbu, fii lui Coman, negustori braileni si Constantin Teodor, negustor din Galati. Materialul de constructie a bisericii provine de la un castru roman de la Tirighina, din marginea orasului Galati. Biserica are o temelie puternic profilata din piatra, cu doi contraforti de o parte si de alta a absidelor laterale. Un brau median din trei ciubuce torice imparte fatada monumentului in doua registre, cel superior avand arcade mici, o friza de discuri ceramice galbene si un sir de creneluri care deservesc fortificatia si sunt in legatura cu camera ostasilor aflata deasupra Sfantului Altar. Pe aceeasi axa longitudinala se afla turla de pe naos catre rasarit si clopotnita spre apus, facand corp comun; sub clopotnita, deasupra exonartexului (pridvor) se afla camera de straja si bucatarie in vremuri de restriste. Peretii bisericii au o grosime de circa 1,50-1,80 m in partea de nord, fiind dubli, lasand o scara de urcare la mediana si avand la mijlocul ei o fantana capcana. Biserica Precista a fost inchinata M-rii Vatopedi din Muntele Athos pana la secularizarea averilor manastiresti din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In 1796, in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), aici a stat ascuns domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat. In anul 1821, in timpul Eteriei, turcii au incendiat biserica, fiind apoi restaurata intre anii 1829-1858. Incadrandu-se intr-o categorie distincta de monumente, acum unic in tara, edificiul a suscitat interesul si admiratia unor calatori straini si a unor istorici ai artei si arhitecturii. Paul de Alep il descrie in urma calatoriei sale in Moldova (1653-1658). Lucrari de restaurare de mare amploare s-au facut intre anii 1953-1957, in prima etapa, apoi in etapa a doua 1965-1970, sf.lacas fiind transformat din 1971 in expozitie de arta bisericeasca. In acest sf. locas au slujit egumeni, preoti, diaconi si cantareti greci si romani precum: egumenii Ignatie, Gherasim, Antim, Sava; preotii Ioan, Marco, Stefan, Anton Velichi, Florea Gheorghe, I.C. Beldie (1920-1940), Ion Balta; diaconii Ioan Grigoras, Ioan Lungu; cantaretii Tudorache si Gheorghe Ghimpu.
