Cu adevărat, mai presus decât toți ai strălucit întru smerenie Preacurată, și, pentru aceasta, Te-ai învrednicit a purta în brațele Tale pe Izvorul smereniei desăvârșite, prin Care ai izbăvit lumea de flăcările mândriei celei pricinuitoare de toată căderea. Trimite picăturile rugăciunii Tale și potolește aprinderea patimilor noastre. Valurile potrivnice ale gândurilor celor rele le doboară și ridică-ne pe noi pe piatra pocăinței. Cu adevărat, suntem biruiți de mândria cea stricătoare de suflete și am uitat îndemnul Celui Ce a zis să ne învățăm de la El, căci este blând și smerit cu inima. A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am cufundat noi în adâncul gândurilor de mândrie. A pierit Soarele dreptății de pe cerul minții noastre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților, ai slavei deșate, ai mâniei, ai lăcomiei, ai desfrânării și a toată răutatea. S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat cu apa cea murdară a grijilor și poftelor lumești. Dăruiește Preacurată, ochilor mei lacrimi de pocăință, ca să plâng precum Adam pierderea podoabei sufletului prin rănirea cu spinii înșelăciunii. Dăruiește inimii mele mărgăritarele înțelepciunii, ca să nu mai pribegesc prin întunericul cel greu al necunoștinței de Dumnezeu. Stinge focul patimilor mele cu ploaia rugăciunii Tale și împietrirea inimii mele o prăbușește cu gândul cel tare al pocăinței, ca să aduc Ție cu credință și mulțumire laude ca acestea: Bucură-Te, Nădejdea păcătoșilor, Mângâierea drepților, Limanul celor cuprinși de viforul ispitelor, Palatul înțelepciunii tainice a Cuvântului, bucură-Te, a noastră bucurie și lumii neîncetată rugătoare !
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU DOBÂNDIREA SMERENIEI
Mai multe despre: Rugaciuni ortodoxe
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU DOBÂNDIREA SMERENIEI
Cu adevărat, mai presus decât toți ai strălucit întru smerenie Preacurată, și, pentru aceasta, Te-ai învrednicit a purta în brațele Tale pe Izvorul smereniei desăvârșite, prin Care ai izbăvit lumea de flăcările mândriei celei pricinuitoare de toată căderea. Trimite picăturile rugăciunii Tale și potolește aprinderea patimilor noastre. Valurile potrivnice ale gândurilor celor rele le doboară și ridică-ne pe noi pe piatra pocăinței. Cu adevărat, suntem biruiți de mândria cea stricătoare de suflete și am uitat îndemnul Celui Ce a zis să ne învățăm de la El, căci este blând și smerit cu inima. A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am cufundat noi în adâncul gândurilor de mândrie. A pierit Soarele dreptății de pe cerul minții noastre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților, ai slavei deșate, ai mâniei, ai lăcomiei, ai desfrânării și a toată răutatea. S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat cu apa cea murdară a grijilor și poftelor lumești. Dăruiește Preacurată, ochilor mei lacrimi de pocăință, ca să plâng precum Adam pierderea podoabei sufletului prin rănirea cu spinii înșelăciunii. Dăruiește inimii mele mărgăritarele înțelepciunii, ca să nu mai pribegesc prin întunericul cel greu al necunoștinței de Dumnezeu. Stinge focul patimilor mele cu ploaia rugăciunii Tale și împietrirea inimii mele o prăbușește cu gândul cel tare al pocăinței, ca să aduc Ție cu credință și mulțumire laude ca acestea: Bucură-Te, Nădejdea păcătoșilor, Mângâierea drepților, Limanul celor cuprinși de viforul ispitelor, Palatul înțelepciunii tainice a Cuvântului, bucură-Te, a noastră bucurie și lumii neîncetată rugătoare !
Cu adevărat, mai presus decât toți ai strălucit întru smerenie Preacurată, și, pentru aceasta, Te-ai învrednicit a purta în brațele Tale pe Izvorul smereniei desăvârșite, prin Care ai izbăvit lumea de flăcările mândriei celei pricinuitoare de toată căderea. Trimite picăturile rugăciunii Tale și potolește aprinderea patimilor noastre. Valurile potrivnice ale gândurilor celor rele le doboară și ridică-ne pe noi pe piatra pocăinței. Cu adevărat, suntem biruiți de mândria cea stricătoare de suflete și am uitat îndemnul Celui Ce a zis să ne învățăm de la El, căci este blând și smerit cu inima. A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am cufundat noi în adâncul gândurilor de mândrie. A pierit Soarele dreptății de pe cerul minții noastre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților, ai slavei deșate, ai mâniei, ai lăcomiei, ai desfrânării și a toată răutatea. S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat cu apa cea murdară a grijilor și poftelor lumești. Dăruiește Preacurată, ochilor mei lacrimi de pocăință, ca să plâng precum Adam pierderea podoabei sufletului prin rănirea cu spinii înșelăciunii. Dăruiește inimii mele mărgăritarele înțelepciunii, ca să nu mai pribegesc prin întunericul cel greu al necunoștinței de Dumnezeu. Stinge focul patimilor mele cu ploaia rugăciunii Tale și împietrirea inimii mele o prăbușește cu gândul cel tare al pocăinței, ca să aduc Ție cu credință și mulțumire laude ca acestea: Bucură-Te, Nădejdea păcătoșilor, Mângâierea drepților, Limanul celor cuprinși de viforul ispitelor, Palatul înțelepciunii tainice a Cuvântului, bucură-Te, a noastră bucurie și lumii neîncetată rugătoare !