Iubite Frate,
De-ti este sufletul zdrobit de
cumplitele sarcini ale vietii si nimeni nu se apropie de tine ca sa ti le
ridice, intra in Biserica Domnului si cere de la El izbavire prin rugaciune.
De-ti simti inima pustie de orice adevarata bucurie, in mijlocul tuturor
inselaciunilor lumii acesteia, vino inaintea Altarului, cazi in genunchi si te
roaga. Cand esti apucat napraznic de valul deznadajduirii, din pricina rautatii
oamenilor, care din toate partile te inconjoara, nu sta nici o clipa cu
sufletul nelucrator, ci te roaga. Tot ce te striveste: pacatul tau sau al
altora, slabiciune, ispita, boala sau saracia, numai cu un suflet puternic,
luminat prin rugaciune, poate fi inlaturat. Deci, te roaga!
Rugaciunea este pentru sufletul
tau ceea ce este respiratia pentru trup, aerul si aripile pentru pasari, apa
pentru pesti. Fara o rugaciune fierbinte, smerita si staruitoare, nu este cu
putintasa traim si sa biruim durerile in mijlocul lumii; atata traim, cat ne
rugam. De aceea, iubite frate, ori de cate ori pasii tai trec pe dinaintea unei
biserici deschise, nu merge nepasator mai departe si nici nu te multumii numai
cu o singura cruce, facuta mecanic pe chipul tau, ci intra inauntrul ei,
aprinde o lumanare, smerit, in fata Altarului si cazi in genunchi pentru o
clipa in fata indurarii Domnului care locuieste intr-insul, si vei vedea cum pe
data te vei ridica luminat si mantuit de ajutorul Celui ce este Dumnezeul tau!
Asa, frate, nu uita ca toata
intelepciunea vietii sta cuprinsa tainic in aceste cuvinte: roaga-te, roaga-te,
roaga-te!
Si munceste cu spor si cinstit
oriunde vei fi randuit. Noi rugam pe Dumnezeu sa te binecuvanteze cu sanatate
trupeasca si sufleteasca, cu belsug si pace.